În cazul în care ați aprins calculatoarele mai târziu, aflați că Gala Premiilor UNITER de anul acesta s-a ținut la Oradea (în data de 9 mai, în sala splendidă a Teatrului Regina Maria). Am avut ocazia, aflându-mă alături de colegi în echipa de organizare, să vedem cum funcționează acest mecanism bine uns al UNITER-ului. Și chiar dacă apăreau situații neprevăzute, oamenii știau cum să le gestioneze. De unde am stat eu, am văzut că e treabă de profesioniști!
Apoi, nu știu voi de câte ori v-ați uitat la televizor în trecut la gale, dar la un moment dat apărea tentația de-a butona… mai ales în pauzele de promo. Domnea o atmosferă de plictis. Ei bine, văzută din sală, ceremonia e extraordinar de spectaculoasă, e o adevărată desfășurare de forțe, plutește un aer parcă magic în jur… nu m-aș fi gândit vreodată că n-am să mă plictisesc de-a lungul celor 4 ore de emisie live. Lumea era bine-dispusă, se glumea, se râdea, eram lângă personalități pe care altădată le vedeam doar la teveu sau mai nou, de la distanță din sală (eu ca spectator, ei pe scenă). Și-au fost oameni celebri în sala mare a teatrului de la noi: de la ai noștri actori la Jacqueline Bisset sau Alteța Sa Regală Principesa Maria…
Discursurile au fost frumoase, unele bine pregătite, altele spontane și pline de improvizații (nu mă puteam abține să nu-i critic, deh, obiceiuri de la Toastmasters 
)… all in all, oaspeții se bucurau de întâlnirea din frumosul nostru oraș. Am primit atâtea laude pentru felul în care s-a transformat Oradea în ultima perioadă încât s-a născut așa, un soi de mândrie în mine. Da, locuiesc într-un oraș în care respir aer occidental, în care lucrurile se întâmplă (le vezi, n-ai cum să negi) și oamenii sunt din ce în ce mai conștienți că avem un oraș cu care ne putem mândri!
